Create Fake Magazine Covers with your own picture at MagMyPic.com
Friday, June 12, 2009
Monday, September 24, 2007
Raiul pe pamant (dar suntem prea prosti sa-l vedem)
Cititi articolul urmator...impresionant
O femeie dintr-un sat de pe culmile Masivului Sureanu nu a coborat in oras de 30 de ani.
Nu stie ce gust are ciocolata si nici cum e sa ai curent electric
La cei 78 de ani ai sai, Ioana Romosan nu stie ce e ciocolata, habar nu are ce e acela un ziar, televizor a vazut din întâmplare prin vecini, iar de curentul electric nici ca-i pasa.
Pentru femeia din satul Tarsa, situat la cota 1.100 in Masivul Sureanu, judetul Hunedoara, ultimul eveniment important a fost „atunci când s-o auzit ca l-or împuscat pe Ceausescu”.
Apoi, ar mai fi unul de acum cativa ani, când „Iliescu o dat pensii la tata lumea” (este vorba despre introducerea pensiilor pentru agricultori – n.r.).
Desi primeste de la stat 80 de lei pe luna, femeia nu se plânge ca banii sunt putini. Oricum, pe banii statului nu se bizuie, decât pe ce mai poate obtine de pe urma celor 16 mioare care ii ocupa cea mai mare parte din fiecare zi.
„Boaca”
„Boaca” este porecla pe care i-au dat-o femeii satenii din Tarsa, dupa denumirea din zona a clopotului unei oi. Mica de statura, abia daca masoara un metru si jumatate, îsi trage destul de greu cizmele-i mult prea mari de cauciuc, una verde, cealalta neagra.
„Mi s-or înnodat degetele. Or vrut unii si altii sa-mi cumpere altele, da’ nu le dau pe astea, ca numa în astea îmi încap picioarele noduroase. Iaca-s sparte da-mi învelesc picioarele în plastic (folie de celofan – n.r.) si merg cum pot”, spune batrâna.
Folie de plastic foloseste si pe post de umbrela. Când ploua, îsi prinde câte o bucata pe cap si, gata, poate face treaba în gospodarie fara sa aiba o mâna ocupata.
Povestea femeii seamana cu cea a oricarui batrân de la sat ramas singur. Barbatul a trecut pe lumea cealalta demult, iar fata i s-a maritat într-un sat îndepartat. De fapt, fata de Târsa, orice alta localitate este îndepartata. Dar nu de singuratate se plânge Boaca, ci de festele pe care i le mai joaca viata la tara.
În iarna trecuta, doua saptamâni nu s-a putut misca din pat de bolnava ce-a fost, iar de oi s-a îngrijit o vecina. Cu câteva saptamâni în urma, vitele unui vecin au intrat în ograda ei si i-au distrus porumbul crescut pe vreo 10 metri patrati, ceapa si fasolea avute pe o alta bucatica de pamânt. I-a fost greu, s-a tânguit pe la politie, dar, spune batrâna, a fost îndemnata sa mearga la Deva, aflata la circa 50 de kilometri de sat: „Apai io nu-s stapâna sa merg pâna acolo. N-am fost niciodata în viata mea la Deva”.
Ioana Romosan marturiseste ca ultima oara când a coborât la oras, la Orastie, a fost acum 30 de ani. La Hateg a fost o data-n viata ei, iar la Calan, celalalt oras mai apropiat (la circa 20 de kilometri), de câteva ori. Hunedoara sau Deva nu stie cum arata.
Viata de cioban
De primavara pana toamna tarziu, batrâna petrece doar vreo doua ceasuri pe lânga casa. Cele câteva rânduri de cartofi, porumb si fasole sadite în gradina nu-i iau prea mult timp cu îngrijitul. De cosit se mai încumeta din când în când, iar daca nu mai poate cheama ajutoare. În rest, sta cu oile pe câmp.
De când se mai încalzeste vremea, de prin mai pâna prin octombrie, doarme lânga oi, în staul. Le tine la aer liber, c-asa face toata lumea vara, dar ea le si pazeste, sa nu vina oaresce lighioane sa i le omoare.
„Iaca ma bag în cojoc si nu mi-i frig. Mai pun câte-o folie din plastic pe mine când ploua si dorm asa, poa sa curga apa pe sub mine ca nu-i nimic”, spune batrâna, care la 78 de ani ai sai este la fel de îmbujorata ca o fata tânara.
Boaca marturiseste ca, daca ar forta-o cineva sa traiasca la oras, nu stie cum s-ar descurca: „Doamne fereste, pai cum sa stai în casile alea mari în care sad câte 300 de oameni unu pasta altu? Îi mai urât la oras ca acolo tra sa platesti tat. Auz tu! Cum sa dai bani pa apa sî pa lemne?!”
„Nu cred ca Ceausescu-i mort”
„Ciocolata? Ce-i aia?”, „Sunteti de la ce? De la ziar? Ce-i ala ziar?”, sunt doar câteva dintre întrebarile Ioanei Romosan care aproape ca l-ar lasa perplex pe orice „orasan”. Daca-i explici, da semne ca-ntelege destul de repede.
Nu vrea însa sa creada ca Ceausescu a murit: „Or mai zâs unii c-o murit, da io nu cred. Pai cum sa-l puste cineva, daca el era stapân pasta tata tara asta?! Dumneata degeaba zici c-o murit demult de tat, ca parca mie nu-mi vine a crede!”
Ioana Romosan îti face impresia ca ar sta la povesti o zi întreaga, dar deîndata ce-ti vezi de drum, pleaca si ea sa-si caute oile ratacite printre pâlcurile de copaci. Trebuie sa le îngrijeasca bine, ca ele o vor ajuta sa mai treaca peste o iarna grea, asa cum sunt iernile la munte.
AVERE
Împacata în coltul ei de Rai
Gospodaria Ioanei Romosan înseamna vreo doua hectare de teren, împrejmuite de padure de fag si mesteacan, pe un versant de munte. Prin ograda-i trec nu unul, ci doua pârâiase care, spune ea, nu seaca niciodata. În mijlocul ograzii sta o casuta mica (de numai trei metri lungime si vreo doi si jumatate latime), fara curent electric, dar curata.
Ceva mai în spate, la fel de mica, e construita, tot din bârne de lemn, camara-n care-si tine ce alimente poate scoate din lucratul pamântului sau pe care le mai primeste în schimbul vreunui miel. De fapt, Boaca nu prea plateste în bani. Nu are de unde. Pe barbatii pe care-i mai tocmeste la cositul ierbii ori la reparatul gardului îi rasplateste cu câte un miel.
O femeie dintr-un sat de pe culmile Masivului Sureanu nu a coborat in oras de 30 de ani.
Nu stie ce gust are ciocolata si nici cum e sa ai curent electric
La cei 78 de ani ai sai, Ioana Romosan nu stie ce e ciocolata, habar nu are ce e acela un ziar, televizor a vazut din întâmplare prin vecini, iar de curentul electric nici ca-i pasa.
Pentru femeia din satul Tarsa, situat la cota 1.100 in Masivul Sureanu, judetul Hunedoara, ultimul eveniment important a fost „atunci când s-o auzit ca l-or împuscat pe Ceausescu”.
Apoi, ar mai fi unul de acum cativa ani, când „Iliescu o dat pensii la tata lumea” (este vorba despre introducerea pensiilor pentru agricultori – n.r.).
Desi primeste de la stat 80 de lei pe luna, femeia nu se plânge ca banii sunt putini. Oricum, pe banii statului nu se bizuie, decât pe ce mai poate obtine de pe urma celor 16 mioare care ii ocupa cea mai mare parte din fiecare zi.
„Boaca”
„Boaca” este porecla pe care i-au dat-o femeii satenii din Tarsa, dupa denumirea din zona a clopotului unei oi. Mica de statura, abia daca masoara un metru si jumatate, îsi trage destul de greu cizmele-i mult prea mari de cauciuc, una verde, cealalta neagra.
„Mi s-or înnodat degetele. Or vrut unii si altii sa-mi cumpere altele, da’ nu le dau pe astea, ca numa în astea îmi încap picioarele noduroase. Iaca-s sparte da-mi învelesc picioarele în plastic (folie de celofan – n.r.) si merg cum pot”, spune batrâna.
Folie de plastic foloseste si pe post de umbrela. Când ploua, îsi prinde câte o bucata pe cap si, gata, poate face treaba în gospodarie fara sa aiba o mâna ocupata.
Povestea femeii seamana cu cea a oricarui batrân de la sat ramas singur. Barbatul a trecut pe lumea cealalta demult, iar fata i s-a maritat într-un sat îndepartat. De fapt, fata de Târsa, orice alta localitate este îndepartata. Dar nu de singuratate se plânge Boaca, ci de festele pe care i le mai joaca viata la tara.
În iarna trecuta, doua saptamâni nu s-a putut misca din pat de bolnava ce-a fost, iar de oi s-a îngrijit o vecina. Cu câteva saptamâni în urma, vitele unui vecin au intrat în ograda ei si i-au distrus porumbul crescut pe vreo 10 metri patrati, ceapa si fasolea avute pe o alta bucatica de pamânt. I-a fost greu, s-a tânguit pe la politie, dar, spune batrâna, a fost îndemnata sa mearga la Deva, aflata la circa 50 de kilometri de sat: „Apai io nu-s stapâna sa merg pâna acolo. N-am fost niciodata în viata mea la Deva”.
Ioana Romosan marturiseste ca ultima oara când a coborât la oras, la Orastie, a fost acum 30 de ani. La Hateg a fost o data-n viata ei, iar la Calan, celalalt oras mai apropiat (la circa 20 de kilometri), de câteva ori. Hunedoara sau Deva nu stie cum arata.
Viata de cioban
De primavara pana toamna tarziu, batrâna petrece doar vreo doua ceasuri pe lânga casa. Cele câteva rânduri de cartofi, porumb si fasole sadite în gradina nu-i iau prea mult timp cu îngrijitul. De cosit se mai încumeta din când în când, iar daca nu mai poate cheama ajutoare. În rest, sta cu oile pe câmp.
De când se mai încalzeste vremea, de prin mai pâna prin octombrie, doarme lânga oi, în staul. Le tine la aer liber, c-asa face toata lumea vara, dar ea le si pazeste, sa nu vina oaresce lighioane sa i le omoare.
„Iaca ma bag în cojoc si nu mi-i frig. Mai pun câte-o folie din plastic pe mine când ploua si dorm asa, poa sa curga apa pe sub mine ca nu-i nimic”, spune batrâna, care la 78 de ani ai sai este la fel de îmbujorata ca o fata tânara.
Boaca marturiseste ca, daca ar forta-o cineva sa traiasca la oras, nu stie cum s-ar descurca: „Doamne fereste, pai cum sa stai în casile alea mari în care sad câte 300 de oameni unu pasta altu? Îi mai urât la oras ca acolo tra sa platesti tat. Auz tu! Cum sa dai bani pa apa sî pa lemne?!”
„Nu cred ca Ceausescu-i mort”
„Ciocolata? Ce-i aia?”, „Sunteti de la ce? De la ziar? Ce-i ala ziar?”, sunt doar câteva dintre întrebarile Ioanei Romosan care aproape ca l-ar lasa perplex pe orice „orasan”. Daca-i explici, da semne ca-ntelege destul de repede.
Nu vrea însa sa creada ca Ceausescu a murit: „Or mai zâs unii c-o murit, da io nu cred. Pai cum sa-l puste cineva, daca el era stapân pasta tata tara asta?! Dumneata degeaba zici c-o murit demult de tat, ca parca mie nu-mi vine a crede!”
Ioana Romosan îti face impresia ca ar sta la povesti o zi întreaga, dar deîndata ce-ti vezi de drum, pleaca si ea sa-si caute oile ratacite printre pâlcurile de copaci. Trebuie sa le îngrijeasca bine, ca ele o vor ajuta sa mai treaca peste o iarna grea, asa cum sunt iernile la munte.
AVERE
Împacata în coltul ei de Rai
Gospodaria Ioanei Romosan înseamna vreo doua hectare de teren, împrejmuite de padure de fag si mesteacan, pe un versant de munte. Prin ograda-i trec nu unul, ci doua pârâiase care, spune ea, nu seaca niciodata. În mijlocul ograzii sta o casuta mica (de numai trei metri lungime si vreo doi si jumatate latime), fara curent electric, dar curata.
Ceva mai în spate, la fel de mica, e construita, tot din bârne de lemn, camara-n care-si tine ce alimente poate scoate din lucratul pamântului sau pe care le mai primeste în schimbul vreunui miel. De fapt, Boaca nu prea plateste în bani. Nu are de unde. Pe barbatii pe care-i mai tocmeste la cositul ierbii ori la reparatul gardului îi rasplateste cu câte un miel.
Saturday, September 22, 2007
Ce am realizat...
Stateam azi si ma gandeam in general la problemele pe care fiecare om le are si care cum sunt mai diferite si mai complexe.
Am realizat ca oricat de mare ar parea o problema din viata fiecaruia dintre noi cand vedem o problema mai mare decat a noastra se pare ca aceasta incepe asa usor usor sa se diminueze.Indeferent de statul nostru social,daca avem bani sau nu,daca stam intr-o vila de lux sau daca stam intr-o cocioaba probleme o sa fie acolo intr-un fel sau altul.Si am realizat,daca o problema dispare o sa apare alta,la urma urmei asa e viata,este o lupta continua pentru a atinge scopul pe care il avem fiecare dintre noi.
Uneori viata poate fi atat de complexa si nebanuite sunt caile ei, trebuie doar sa invatam din propriile greseli si nu numai.Cine spunea: "Cine nu are un batran sa isi cumpere" a spus un mare adevar,de la cei mai in varsta invatam cele mai multe,intr-un fel sau altul..."cine are urechi de ascultat sa asculte".
Astazi mi-am imaginat asa planul de viata....si....stiu ca o sa fie un pic cam greu pentru o perioada....dar...o sa fie bine....
Inca nu am ajuns la punctul acela de maturitate care fiecare trebuie sa il atinga,dar totul se invata....deci....ASCULTA.
P.S: Ubi imi e dor de tine :)
Am realizat ca oricat de mare ar parea o problema din viata fiecaruia dintre noi cand vedem o problema mai mare decat a noastra se pare ca aceasta incepe asa usor usor sa se diminueze.Indeferent de statul nostru social,daca avem bani sau nu,daca stam intr-o vila de lux sau daca stam intr-o cocioaba probleme o sa fie acolo intr-un fel sau altul.Si am realizat,daca o problema dispare o sa apare alta,la urma urmei asa e viata,este o lupta continua pentru a atinge scopul pe care il avem fiecare dintre noi.
Uneori viata poate fi atat de complexa si nebanuite sunt caile ei, trebuie doar sa invatam din propriile greseli si nu numai.Cine spunea: "Cine nu are un batran sa isi cumpere" a spus un mare adevar,de la cei mai in varsta invatam cele mai multe,intr-un fel sau altul..."cine are urechi de ascultat sa asculte".
Astazi mi-am imaginat asa planul de viata....si....stiu ca o sa fie un pic cam greu pentru o perioada....dar...o sa fie bine....
Inca nu am ajuns la punctul acela de maturitate care fiecare trebuie sa il atinga,dar totul se invata....deci....ASCULTA.
P.S: Ubi imi e dor de tine :)
Saturday, September 8, 2007
Primul Post...
Am muncit atat la crearea acestui blog dupa care am realizat ca nu mai stiu parola :)....dar un asa mare hacker ca mine nu se lasa cu una cu 2 si am dat de un buton cu forgoten password....uff...a fost chiar palpitant....
Nici nu stiu cu ce sa incep pentru ca nu prea ma pricep eu foarte mult sa imi pun ideile pe o foaie de HTML :), asta o sa fie ca un jurnal daca nu ma insel...nu!? :)) ce ma supara....ce ma bucura...ce ma intristeaza....deci avand in vedere ca eu sunt o fire mai zambitoare din fire si nu ma las eu cu una cu doua suparat....(cu toate ca se mai intampla) asta o sa fie un blog destul de happy daca pot spune asa....
Sa incep cu inceputul...
Ma trezesc de obicei mai obosit decat inainte sa ma pun in pat :), dar stai....exista o explicatie....toti oamenii se nasc obositi :))....imi aduc aminte cand am venit prima oara pe lume, si am vazut doctorul....am vrut sa intru inapoi ca m-o speriat asa de tare.... ( ps: era urat ), dar asta este alta poveste....sa nu deviez prea tare de la subiect....
Dupa ce venim pe lume dormim, dupa ce venim de la munca simtim nevoia sa dormim, dupa ce ne uitam la un film sau chiar in timpul unui film sau chiar in timp ce vorbim la microfon sau la telefon cateodata simtim o nevoie parca supranaturala de a dormi.
Lasand gluma la o parte si vorbind serios....cred ca e din cauza la aeru conditionat care imi flutura in plete =)) nu ca as fi tuns periuta :)).
Hesus....chiar nu pot sa stau serios si imi pare rau ca nu rade blogul :))
Intre timp am fost sa mai fumez o tigare si mi-am cam pierdut ideile....LECITINA!!! :))
Daca incep sa imi uit ideile la varsta asta mai incolo o sa am nevoie de pampers :))
Definitia Oboselii
Sindromul de fatigabilitate (oboseala) cronica (SFC) este denumirea curenta a tulburarilor ce se caracterizeaza în primul rând printr-o senzatie de oboseala profunda în asociatie cu multiple simptome sistemice si neuoropsihice, cu durata mai mare de 6 luni si de o severitate, care reduce activitatea obisnuita.
Nu este un sindrom nou; unele afectiuni, cum ar fi sindromul postviral, neurastenia, infectia virala cronica Epsstein-Barr, hipoglicemia si multe altele nu sunt altceva decât sindromul de fatigabilitate cronica, pe care îl folosim astazi.
Sistemele afectate: endocrin/metabolic, musculo-scheletal.
Ereditatea: N/I.
Incidenta/Prevalenta: 10/100000.
Predominanta de vârsta: 25-45 ani, dar poate fi întâlnita la orice vârsta.
Predominanta de sex: Barbati
Nu va ganditi ca stiam asta dar am google.....amazing! :))
Dupa ce am citit cele de mai sus si nu am inteles mare lucru eu tot cred ca aerul conditionat e de vina! :)))
Aici nu poti sa stai fara aer conditionat avand in vedere ca temperaturile meteorologice sunt ajung in timpul verii pe la 50-55 de grade celsius.(transpiri instant cand iesi din casa) :)
Acum e mai bine....sunt cam 38-40 seara :)
Deci: Aer conditionat la munca,acasa,in masina,in supermaket-uri.....e normal?Nu...am simtit asta pe pielea mea...dar....viata merge inainte..
Acum m-am plictisit de propriile idei, nu am terminat si nici nu am inceput bine....life sucks....e de ajuns....pentru azi....pentru ca ma simt...ma simt.....obosit! :))
Signed.....Mitzanu aka The Vibrating Hamster :))
Nici nu stiu cu ce sa incep pentru ca nu prea ma pricep eu foarte mult sa imi pun ideile pe o foaie de HTML :), asta o sa fie ca un jurnal daca nu ma insel...nu!? :)) ce ma supara....ce ma bucura...ce ma intristeaza....deci avand in vedere ca eu sunt o fire mai zambitoare din fire si nu ma las eu cu una cu doua suparat....(cu toate ca se mai intampla) asta o sa fie un blog destul de happy daca pot spune asa....
Sa incep cu inceputul...
Ma trezesc de obicei mai obosit decat inainte sa ma pun in pat :), dar stai....exista o explicatie....toti oamenii se nasc obositi :))....imi aduc aminte cand am venit prima oara pe lume, si am vazut doctorul....am vrut sa intru inapoi ca m-o speriat asa de tare.... ( ps: era urat ), dar asta este alta poveste....sa nu deviez prea tare de la subiect....
Dupa ce venim pe lume dormim, dupa ce venim de la munca simtim nevoia sa dormim, dupa ce ne uitam la un film sau chiar in timpul unui film sau chiar in timp ce vorbim la microfon sau la telefon cateodata simtim o nevoie parca supranaturala de a dormi.
Lasand gluma la o parte si vorbind serios....cred ca e din cauza la aeru conditionat care imi flutura in plete =)) nu ca as fi tuns periuta :)).
Hesus....chiar nu pot sa stau serios si imi pare rau ca nu rade blogul :))
Intre timp am fost sa mai fumez o tigare si mi-am cam pierdut ideile....LECITINA!!! :))
Daca incep sa imi uit ideile la varsta asta mai incolo o sa am nevoie de pampers :))
Definitia Oboselii
Sindromul de fatigabilitate (oboseala) cronica (SFC) este denumirea curenta a tulburarilor ce se caracterizeaza în primul rând printr-o senzatie de oboseala profunda în asociatie cu multiple simptome sistemice si neuoropsihice, cu durata mai mare de 6 luni si de o severitate, care reduce activitatea obisnuita.
Nu este un sindrom nou; unele afectiuni, cum ar fi sindromul postviral, neurastenia, infectia virala cronica Epsstein-Barr, hipoglicemia si multe altele nu sunt altceva decât sindromul de fatigabilitate cronica, pe care îl folosim astazi.
Sistemele afectate: endocrin/metabolic, musculo-scheletal.
Ereditatea: N/I.
Incidenta/Prevalenta: 10/100000.
Predominanta de vârsta: 25-45 ani, dar poate fi întâlnita la orice vârsta.
Predominanta de sex: Barbati
Nu va ganditi ca stiam asta dar am google.....amazing! :))
Dupa ce am citit cele de mai sus si nu am inteles mare lucru eu tot cred ca aerul conditionat e de vina! :)))
Aici nu poti sa stai fara aer conditionat avand in vedere ca temperaturile meteorologice sunt ajung in timpul verii pe la 50-55 de grade celsius.(transpiri instant cand iesi din casa) :)
Acum e mai bine....sunt cam 38-40 seara :)
Deci: Aer conditionat la munca,acasa,in masina,in supermaket-uri.....e normal?Nu...am simtit asta pe pielea mea...dar....viata merge inainte..
Acum m-am plictisit de propriile idei, nu am terminat si nici nu am inceput bine....life sucks....e de ajuns....pentru azi....pentru ca ma simt...ma simt.....obosit! :))
Signed.....Mitzanu aka The Vibrating Hamster :))
Subscribe to:
Posts (Atom)